Ipoteze

1.      Cei care aplică IFRS au un nivel de cunoaştere mediu-ridicat al acestuia şi inteleg spiritul IFRS.

2.      Angajaţii care au dobândit cunostinţele privind standarele internaţionale de raportare financiară în mediul academic, au un nivel de cunoaştere al acestora mediu-ridicat şi consideră că aplicarea IFRS la nivelul entitătilor reprezintă un efort ce merită facut.

Pentru demostrarea acestei ipoteze, s-a structurat baza de date în două părti, în prima parte fiind cuprinşi respondenţii cu cunoştinţe privind IFRS dobândite atât în mediul academic, cât şi din orice altă sursă, iar în cea de-a  doua parte fiind cuprinşi respondenţii cu cunoştinte privind IFRS dobândite din orice altă sursă, mai puţin mediul academic.

3.      Respondenţii cu studii IFRS dobândite în mediul academic, înteleg spiritul IFRS .

4.      În general, cei care consideră aplicarea IFRs un avantaj au avut cele mai mari dificultăti legate de adaptarea la noile standarde (faţa de costuri de exemplu).

Firma de contabilitate

·         -  entitaţile economice române pot folosi excepţiile privind tratamentul retroactiv al grupurilor de companii, şi al activelor tangibile şi intangibile (de exemplu folosind valori reevaluate la o dată anterioara, pentru active tangibile).

Impactul acestor derogări şi opţiuni poate fi semnificativ şi pot persista pentru mulţi ani. În afară de această chestiune tehnică, comparabilitatea situaţiilor financiare poate fi afectată şi de inexistenţa unei interpretari comune a standardelor internaţionale bazate pe principii contabile generale (intenţia este să nu se multiplice regulile de implementare). În acest context, auditorii trebuie să işi exprime propria părere profesională, în ceea ce priveşte corecta implementare a acestor principii pentru o anumită situaţie, deşi mai trebuie tinut cont de un aspect aici: golurile lasate de standarde pentru contabilitatea creativă (se poate presupune că unele companii romaneşti vor încerca să folosească în propriul beneficiu unele standarde).

·         - un avantaj în aplicarea standardelor internaţionale este că standardele IFRS permit ameliorarea calitaţii informaţiei manageriale interne, prin folosirea regulilor economice contabile.

Standardele IFRS sunt bazate pe un cadru conceptual care ignoră orice influenţa fiscală, şi în general, orice influentă a legilor. Aceste standarde nu dau nici o importanţă fiscalităţii şi regulilor pentru calcularea bazelor fiscale. În România, administraţia fiscală a fost mereu un participant în elaborarea şi publicarea regulilor contabile şi a insistat pe conectarea sistemului contabil la cel fiscal. Prin urmare, aplicarea referenţialului internaţional creează noi conflicte între regulile contabile şi fiscalitate, generând nesiguranţa printre companii. În aceste condiţii, administraţia fiscală româna este obligată să ia decizii în ceea ce priveşte regulile fiscale: este necesar să se menţina regulile actuale, sau ar trebui să se actualizeze şi adapteze regulile fiscale integrând noile reguli contabile?

·         - standardele IAS/IFRS sunt elaborate la nivel internaţional (sub influenţa anglo-saxona). În consecinţa, implementarea acestui referenţial are nevoie de o puternică instruire printre specialiştii contabili în cadrul companiilor şi al profesorilor. Programele de training sunt necesare pentru că standardele IAS/IFRS sunt complexe şi în continua schimbare. Specialiştii estimeaza că sunt necesare cel puţin 180 ore pentru pregatirea unui director financiar. Expertii contabili şi auditorii trebuie să fie pregatiţi pentru schimbări profunde ce vor interveni în sistemele contabile ale entitaţilor economice. Activitaţile de training trebuie să fie centrul revoluţiei contabile, şi prin urmare, companiile române trebuie să investească în acest proces. În afara instruirii angajatilor, costul conversiei pentru mutarea la referentialul international ar trebui mărit de urmatoarele costuri adiţionale: consultanţa, asistenţa, costuri ale sistemului informatic.

·         - majoritatea entitaţilor române implicate în acest proces, au început deja procedurile pentru adoptarea standardelor IFRS şi sunt optimiste în ceea ce priveste succesul proiectului de implementare. În interiorul acestor entitaţi este un director de proiect sau un responsabil de proiect şi o unitate de lucru a fost stabilită. În alte companii, a fost creată o agendă cu propuneri, cu utilizatori cheie pentru fiecare activitate. De exemplu, directorul financiar se ocupă cu standarde de la 1 la 7, plus standarde contabile manageriale 16-38, etc. Rolul fundamental al responsabilului de proiect este să obţină colaborarea tuturor partenerilor şi membrilor. Printre beneficiile deja mentionate, putem adăuga urmatoarele: auditarea sistemelor informatice şi auditarea situaţiilor financiare obligatorii.

Aspecte semnificative

În articolul, „The stakes în applying the Înternational Financial Reporting Standards (IFRS) within the small and medium enterprises”, autorii Liliana Feleagă, Niculae Feleagă şi Cristina Vasile relevă avantajele şi dificultăţile adoptării IFRS în România, printr-un studiu asupra întreprinderilor mari şi mijlocii.

Autorii subliniază că începand cu 1 ianuarie 2007, când România devine membru al Uniunii Europene; entităţile trebuie să aplice atât vechile norme şi politici contabile conforme cu Directivele Europene revizuite pentru conturile individuale şi consolidate ale companiei, cât şi referentialul international IAS/IFRS.

Aspectele semnificative, prezentate în cadrul acestui articol, sunt construite în baza abordării calitative, expunând punctul de vedere al autorilor privind avantajele aplicării acestui referenţial în România, şi sunt:

·         - este mai probabil că institutiile financiare şi în special bancile, companiile cotate şi grupurile de companii, companiile de asigurare (şi în general toate companiile care au aplicat OMPF 94 incepând cu februarie 2001), să aplice un sistem contabil bazat pe standardele IAS.

·         - principalul avantaj în aplicarea referenţialului internaţional este îmbunătăţirea comunicării financiare. Teoretic, aplicarea unui asemenea referenţial asigură comparabilitatea situaţiilor financiare şi totodată asigură marilor companii române posibilitatea să acceseze usor pieţele de investiţii străine şi să participe la tranazacţii cu parteneri straini. Practic, nu ar trebui să fie aşteptată o imediata comparabilitate a situaţiilor financiare. Principalul obstacol în calea comparabilităţii derivă din metodele în care referenţialul internaţional a fost adoptat la început.

Structura chestionarului

Primul proiect de cercetare la care facem referire a fost realizat în cadrul Universităţii Babeş-Bolzai cu colaborarea Universităţii din Miskole, demarat în anul 2005, fiind concentrat în primul rând pe IMM-uri.

Studiul se încadrează în paradigma pozitivistă, acesta fiind realizat prin chestionarea a 326 de persoane din diverse judeţe ale ţării (din care numai 92 fac parte din entităţi care raportează utilizând IFRS).

 În ceea ce priveşte eşantionul, se conchide că acesta este aleator, dar are probleme de reprezentativitate la nivelul României.

Structura chestionarului a fost următoarea:

1.      Aplică entitatea normele IFRS?

Nu/Da

2.      Cât de bine cunoaşte entitatea normele IFRS?

Foarte bine/Bine/Slab/Foarte slab

3.      Cât de bine este pregătit managementul firmei pentru aplicarea IFRS?

Foarte bine/Bine/Satisfăcător/Deloc/Nu ştiu

4.      În ce măsură este pregătit personalul firmei pentru apliacrea IFRS?

Foarte bine/Bine/Satisfăcător/Slab/Foarte slab/Nu ştiu