Aspecte semnificative

În articolul, „The stakes în applying the Înternational Financial Reporting Standards (IFRS) within the small and medium enterprises”, autorii Liliana Feleagă, Niculae Feleagă şi Cristina Vasile relevă avantajele şi dificultăţile adoptării IFRS în România, printr-un studiu asupra întreprinderilor mari şi mijlocii.

Autorii subliniază că începand cu 1 ianuarie 2007, când România devine membru al Uniunii Europene; entităţile trebuie să aplice atât vechile norme şi politici contabile conforme cu Directivele Europene revizuite pentru conturile individuale şi consolidate ale companiei, cât şi referentialul international IAS/IFRS.

Aspectele semnificative, prezentate în cadrul acestui articol, sunt construite în baza abordării calitative, expunând punctul de vedere al autorilor privind avantajele aplicării acestui referenţial în România, şi sunt:

·         - este mai probabil că institutiile financiare şi în special bancile, companiile cotate şi grupurile de companii, companiile de asigurare (şi în general toate companiile care au aplicat OMPF 94 incepând cu februarie 2001), să aplice un sistem contabil bazat pe standardele IAS.

·         - principalul avantaj în aplicarea referenţialului internaţional este îmbunătăţirea comunicării financiare. Teoretic, aplicarea unui asemenea referenţial asigură comparabilitatea situaţiilor financiare şi totodată asigură marilor companii române posibilitatea să acceseze usor pieţele de investiţii străine şi să participe la tranazacţii cu parteneri straini. Practic, nu ar trebui să fie aşteptată o imediata comparabilitate a situaţiilor financiare. Principalul obstacol în calea comparabilităţii derivă din metodele în care referenţialul internaţional a fost adoptat la început.

Concluzii chestionar

Prelucrarea datelor, pentru enunţarea concluziilor, s-a realizat prin utilizarea programului statistic SPSS 16.0..

Concluziile pe puncte, relavate de acest prim studiu au fost următoarele:

·         30,4% din firmele care aplică IFRS cunosc foarte bine standardele de raportare, în timp ce 60,9% cunosc aceste standarde bine;

·         entităţile care nu aplică IFRS au raportat niveluri de cunoştinţe medii sau sub medii, 42,5%, nivel slab 22,4%, foarte slab 29,4%;

·         managerii entităţilor sunt de părere că acei care cunosc normele IFRS sunt pregătiţi pentru aplicarea acestor norme;

·         peronalul entităţilor care cunoaşte normele IFRS este (mai precis se consideră) pregătit pentru aplicarea IFRS-urilor.

În final, autorul a conchis că în general, firmele din România care utilizează IFRS consideră că într-adevăr sunt pregătite pentru aplicarea normelor IFRS şi înţeleg spiritul acestor norme, sub rezerva reprezentativităţii eşantionului la nivelul României.

Structura chestionarului

Primul proiect de cercetare la care facem referire a fost realizat în cadrul Universităţii Babeş-Bolzai cu colaborarea Universităţii din Miskole, demarat în anul 2005, fiind concentrat în primul rând pe IMM-uri.

Studiul se încadrează în paradigma pozitivistă, acesta fiind realizat prin chestionarea a 326 de persoane din diverse judeţe ale ţării (din care numai 92 fac parte din entităţi care raportează utilizând IFRS).

 În ceea ce priveşte eşantionul, se conchide că acesta este aleator, dar are probleme de reprezentativitate la nivelul României.

Structura chestionarului a fost următoarea:

1.      Aplică entitatea normele IFRS?

Nu/Da

2.      Cât de bine cunoaşte entitatea normele IFRS?

Foarte bine/Bine/Slab/Foarte slab

3.      Cât de bine este pregătit managementul firmei pentru aplicarea IFRS?

Foarte bine/Bine/Satisfăcător/Deloc/Nu ştiu

4.      În ce măsură este pregătit personalul firmei pentru apliacrea IFRS?

Foarte bine/Bine/Satisfăcător/Slab/Foarte slab/Nu ştiu

Fekete Szilveszter

Fekete Szilveszter îşi propune în publicaţia ştiinţifică “Cercetare conceptuală şi empirică privind raportările financiare din România şi convergenţa şi conformitatea cu IFRS” să studieze şi să cuantifice dacă şi în ce măsură cei care aplică IFRS în România înţeleg conţinutul acestor norme.

Având că punct de plecare concluziile emise în literatura de specialitate internaţională privind necesitatea, impunerea şi aplicarea IFRS la nivelul altor ţări, Fekete îşi justifică demersul de realizare a unei cercetări privind percepţia firmelor privind introducerea şi mai ales aplicarea IFRS în România, în termeni de comparabilite şi mai ales noutate la nivelul ţării noastre.

Concluziile emise în literatura internaţională de specialitate şi enumerate de Fekete pot fi sintetizate astfel:

·         ţările în care protecţia creditorilor şi investitorilor este mai slabă sunt mai dispuse să implementeze IFRS, acestea fiind considerate un mijloc de îmbunătăţire a protejării acestora (Hope et al, 2006);

·         IFRS este o cerinţă, de asemenea, şi pentru ţările care au un sistem contabil dezvoltat, deoarece raportările financiare de înaltă calitate presupun nu numai transparenţa şi exhaustivitatea prezentărilor, ci şi comparabilitatea datelor financiar-contabile (Pownall şi Schipper, 1999);

·         profesia contabilă are nevoie de ghiduri de implementare şi alte materiale privind utilizarea standardelor şi se impune necesitatea de constituire a unui organ de reglementare a contabilităţii în Europa care să aibă că sarcină şi raportarea către IASB (Schipper, 2005);

·         criticile aduse IFRS sunt, mai ales, libertatea pe care aceste norme o acordă profesioniştilor contabili (IFRS fiind bazate pe principii) şi problemele conceptuale şi practice de evaluare şi recunoaştere a valorii juste (Dobler, 2008);

·         majoritatea directorilor financiari ale companiilor Europene listate la bursă (2000-2004) erau de acord cu introducerea IFRS că referenţial de raportare financiară în Europa, majoritatea firmelor fiind pregătite pentru aplicarea acestor norme (PWC, 2000,203,2004a,2004b);

Tema de cercetare

Aceast proiect de cercetare îşi propune să studieze diferite aspecte privind aplicarea Standardelor Înternaţionale de Raportare Financiară  în România (IFRS).

Studiul a fost realizat utilizându-se atât abordarea cantitativă (pozitivistă), cât şi abordarea calitativă (anti-pozitivistă).

Abordare cantitativă, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea ”mainstream accounting research”, se bazează pe o testare empirică, plecând de la o teorie stabilită, cu scopul de a enunţa concluziile la ipotezele iniţiale.

Întenţia acestei paradigme este de a crea cunoştinţe generalizabile iar metodologia utilizată este în primul rând experimentală, cantitativă, bazată pe metode matematice.

Abordarea constructivistă, spre deosebire de abordarea cantitativă, pune accentul pe părerile şi convingerile personale, evită căutarea adevărului absolut, concentrându-se mai mult pe o înţelegere a fenomenului.

Limitele acestei abordări constau în:

·         baza acesteia nu reprezintă un demers ştiinţific;

·         metodologie limitată, apărând probleme de generalizare a rezultatelor.