Cercetarea privind IFRS

Cercetarea privind capacitatea de implementare a IFRS-urilor de către entitătile de interes public în România din articolul „Priorităţi şi responsabilităţi în procesul de extindere a aplicării Standardelor Înternaţionale de raportare Financiară (IFRS) în România” efectuata de către Maria Manolescu, Ana Morariu, Aureliana Roman şi Mihaela Mocanu a fost lansată în anul 2007 prin cuprinderea în chestionar a unui număr de opt intrebări care vizau capacitatea de aplicare a IFRS incepand cu 1 ianuarie 2007 şi continuată în anul 2008. Rezultatele cercetarii au scos în evidenţa urmatoarele ;

·         -  în 35% din entitaţile analizate administatorii şi consiliul de supraveghere nu acordă suficientă atentie domeniului financiar-contabil şi nici sprijinul de specialitate corespunzator, iar în 30% din cazuri politicile contabile nu sunt aprobate de acestia ;

·         - 50% din companiile analizate intocmesc situaţii financiare conform IFRS pentru că acestea sunt solicitate de către banci/creditori sau actionari, iar 47% deoarece situaţiile respective sunt necesare pentru că societatea face parte dintr-un grup de societaţi care întocmesc situaţii financiare în baza IFRS

·         - 53% dintre companille care aplică IFRS au solicitat asistenţa din partea auditorilor, în timp ce 35% nu au recurs la asistenţă din partea unui consultant independent ; dacă coroborăm această informaţie cu mărirea societaţilor respondente s-a constatat că o treime dintre  societaţile foarte mari nu au beneficiat de asistenţa externă şi că 71% dintre societaţile consolidante întocmesc situatii conform IFRS cu asistenta acordata de auditori în timp ce 58% dintre societatile consolidate realizeaza situatiile fără asistenţă externă;

Concluzii chestionar

Prelucrarea datelor, pentru enunţarea concluziilor, s-a realizat prin utilizarea programului statistic SPSS 16.0..

Concluziile pe puncte, relavate de acest prim studiu au fost următoarele:

·         30,4% din firmele care aplică IFRS cunosc foarte bine standardele de raportare, în timp ce 60,9% cunosc aceste standarde bine;

·         entităţile care nu aplică IFRS au raportat niveluri de cunoştinţe medii sau sub medii, 42,5%, nivel slab 22,4%, foarte slab 29,4%;

·         managerii entităţilor sunt de părere că acei care cunosc normele IFRS sunt pregătiţi pentru aplicarea acestor norme;

·         peronalul entităţilor care cunoaşte normele IFRS este (mai precis se consideră) pregătit pentru aplicarea IFRS-urilor.

În final, autorul a conchis că în general, firmele din România care utilizează IFRS consideră că într-adevăr sunt pregătite pentru aplicarea normelor IFRS şi înţeleg spiritul acestor norme, sub rezerva reprezentativităţii eşantionului la nivelul României.

Fekete Szilveszter

Fekete Szilveszter îşi propune în publicaţia ştiinţifică “Cercetare conceptuală şi empirică privind raportările financiare din România şi convergenţa şi conformitatea cu IFRS” să studieze şi să cuantifice dacă şi în ce măsură cei care aplică IFRS în România înţeleg conţinutul acestor norme.

Având că punct de plecare concluziile emise în literatura de specialitate internaţională privind necesitatea, impunerea şi aplicarea IFRS la nivelul altor ţări, Fekete îşi justifică demersul de realizare a unei cercetări privind percepţia firmelor privind introducerea şi mai ales aplicarea IFRS în România, în termeni de comparabilite şi mai ales noutate la nivelul ţării noastre.

Concluziile emise în literatura internaţională de specialitate şi enumerate de Fekete pot fi sintetizate astfel:

·         ţările în care protecţia creditorilor şi investitorilor este mai slabă sunt mai dispuse să implementeze IFRS, acestea fiind considerate un mijloc de îmbunătăţire a protejării acestora (Hope et al, 2006);

·         IFRS este o cerinţă, de asemenea, şi pentru ţările care au un sistem contabil dezvoltat, deoarece raportările financiare de înaltă calitate presupun nu numai transparenţa şi exhaustivitatea prezentărilor, ci şi comparabilitatea datelor financiar-contabile (Pownall şi Schipper, 1999);

·         profesia contabilă are nevoie de ghiduri de implementare şi alte materiale privind utilizarea standardelor şi se impune necesitatea de constituire a unui organ de reglementare a contabilităţii în Europa care să aibă că sarcină şi raportarea către IASB (Schipper, 2005);

·         criticile aduse IFRS sunt, mai ales, libertatea pe care aceste norme o acordă profesioniştilor contabili (IFRS fiind bazate pe principii) şi problemele conceptuale şi practice de evaluare şi recunoaştere a valorii juste (Dobler, 2008);

·         majoritatea directorilor financiari ale companiilor Europene listate la bursă (2000-2004) erau de acord cu introducerea IFRS că referenţial de raportare financiară în Europa, majoritatea firmelor fiind pregătite pentru aplicarea acestor norme (PWC, 2000,203,2004a,2004b);

Tema de cercetare

Aceast proiect de cercetare îşi propune să studieze diferite aspecte privind aplicarea Standardelor Înternaţionale de Raportare Financiară  în România (IFRS).

Studiul a fost realizat utilizându-se atât abordarea cantitativă (pozitivistă), cât şi abordarea calitativă (anti-pozitivistă).

Abordare cantitativă, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea ”mainstream accounting research”, se bazează pe o testare empirică, plecând de la o teorie stabilită, cu scopul de a enunţa concluziile la ipotezele iniţiale.

Întenţia acestei paradigme este de a crea cunoştinţe generalizabile iar metodologia utilizată este în primul rând experimentală, cantitativă, bazată pe metode matematice.

Abordarea constructivistă, spre deosebire de abordarea cantitativă, pune accentul pe părerile şi convingerile personale, evită căutarea adevărului absolut, concentrându-se mai mult pe o înţelegere a fenomenului.

Limitele acestei abordări constau în:

·         baza acesteia nu reprezintă un demers ştiinţific;

·         metodologie limitată, apărând probleme de generalizare a rezultatelor.