Traduceri, contabilitate, scoala de soferi

În ceea ce priveşte prima structurare, analiza comparată a ierarhizarii, releva că atât cei care aplică IFRS, cat şi cei care nu aplică IFRS consideră că principal dezavantaj al neaplicării, diminuarea comparabilităţii cu principalii concurenţi care activează pe piaţa internaţională şi aplică IFRS.

● Pe locul doi, în ordinea importanţei, se situează calitatea redusă a informaţiilor, pentru cei care aplică IFRS şi diminuarea credibilitatii situaţiilor financiare, pentru cei care nu raportează conform IFRS. Este urmata apoi, de diminuarea credibilitatii situaţiilor financiare, pentru cei care raportează  conform IFRS şi calitatea redusă a informatiilor, pentru cei care nu raportează  conform IFRS.

● Corelaţia dintre întrebările 5 şi 14, relevă că respondenţii care lucrează în companii ce raportează  conform IFRS, au un nivel de cunoastere al acestuia,mediu-ridicat, în timp ce aceia care lucrează în entităţi care nu raportează  conform IFRS, au un nivel de cunoastere mediu-scazut.

● Corelaţia dintre întrebările 5 şi 16, releva că respondenţii (în prop. de 60%) care lucrează în companii ce raportează  conform IFRS, urmaresc reprezentarea fidelă a realitatii în momentul alegerii diferitelor optiuni şi politici contabile, prevazute în standare, intelegand spiritul IFRS. În timp ce respondenţii care lucreza în societăţi care nu aplică IFRS, penduleaza între reprezentarea fidelă a realitatii, interesul managmentului sau al altor utilizatori de informaţie contabilă.

● Corelaţia dintre întrebările 5 şi 17, releva că atât respondenţii care lucrează în companii ce raportează  conform IFRS, cat şi cei care lucrează în societăţi care nu raportează  conform IFRS au tendinta de a pastra esitmarile conforme cu OMFP şi atunci cand raportează  conform IFRS, pentru a evita costurile suplimentare, neconstientizand că prin pastrarea acestora se depărteaza de la obiectivul reprezentarii imaginii fidele.

Cercetarea privind IFRS

Cercetarea privind capacitatea de implementare a IFRS-urilor de către entitătile de interes public în România din articolul „Priorităţi şi responsabilităţi în procesul de extindere a aplicării Standardelor Înternaţionale de raportare Financiară (IFRS) în România” efectuata de către Maria Manolescu, Ana Morariu, Aureliana Roman şi Mihaela Mocanu a fost lansată în anul 2007 prin cuprinderea în chestionar a unui număr de opt intrebări care vizau capacitatea de aplicare a IFRS incepand cu 1 ianuarie 2007 şi continuată în anul 2008. Rezultatele cercetarii au scos în evidenţa urmatoarele ;

·         -  în 35% din entitaţile analizate administatorii şi consiliul de supraveghere nu acordă suficientă atentie domeniului financiar-contabil şi nici sprijinul de specialitate corespunzator, iar în 30% din cazuri politicile contabile nu sunt aprobate de acestia ;

·         - 50% din companiile analizate intocmesc situaţii financiare conform IFRS pentru că acestea sunt solicitate de către banci/creditori sau actionari, iar 47% deoarece situaţiile respective sunt necesare pentru că societatea face parte dintr-un grup de societaţi care întocmesc situaţii financiare în baza IFRS

·         - 53% dintre companille care aplică IFRS au solicitat asistenţa din partea auditorilor, în timp ce 35% nu au recurs la asistenţă din partea unui consultant independent ; dacă coroborăm această informaţie cu mărirea societaţilor respondente s-a constatat că o treime dintre  societaţile foarte mari nu au beneficiat de asistenţa externă şi că 71% dintre societaţile consolidante întocmesc situatii conform IFRS cu asistenta acordata de auditori în timp ce 58% dintre societatile consolidate realizeaza situatiile fără asistenţă externă;

Aspecte semnificative

În articolul, „The stakes în applying the Înternational Financial Reporting Standards (IFRS) within the small and medium enterprises”, autorii Liliana Feleagă, Niculae Feleagă şi Cristina Vasile relevă avantajele şi dificultăţile adoptării IFRS în România, printr-un studiu asupra întreprinderilor mari şi mijlocii.

Autorii subliniază că începand cu 1 ianuarie 2007, când România devine membru al Uniunii Europene; entităţile trebuie să aplice atât vechile norme şi politici contabile conforme cu Directivele Europene revizuite pentru conturile individuale şi consolidate ale companiei, cât şi referentialul international IAS/IFRS.

Aspectele semnificative, prezentate în cadrul acestui articol, sunt construite în baza abordării calitative, expunând punctul de vedere al autorilor privind avantajele aplicării acestui referenţial în România, şi sunt:

·         - este mai probabil că institutiile financiare şi în special bancile, companiile cotate şi grupurile de companii, companiile de asigurare (şi în general toate companiile care au aplicat OMPF 94 incepând cu februarie 2001), să aplice un sistem contabil bazat pe standardele IAS.

·         - principalul avantaj în aplicarea referenţialului internaţional este îmbunătăţirea comunicării financiare. Teoretic, aplicarea unui asemenea referenţial asigură comparabilitatea situaţiilor financiare şi totodată asigură marilor companii române posibilitatea să acceseze usor pieţele de investiţii străine şi să participe la tranazacţii cu parteneri straini. Practic, nu ar trebui să fie aşteptată o imediata comparabilitate a situaţiilor financiare. Principalul obstacol în calea comparabilităţii derivă din metodele în care referenţialul internaţional a fost adoptat la început.

Concluzii chestionar

Prelucrarea datelor, pentru enunţarea concluziilor, s-a realizat prin utilizarea programului statistic SPSS 16.0..

Concluziile pe puncte, relavate de acest prim studiu au fost următoarele:

·         30,4% din firmele care aplică IFRS cunosc foarte bine standardele de raportare, în timp ce 60,9% cunosc aceste standarde bine;

·         entităţile care nu aplică IFRS au raportat niveluri de cunoştinţe medii sau sub medii, 42,5%, nivel slab 22,4%, foarte slab 29,4%;

·         managerii entităţilor sunt de părere că acei care cunosc normele IFRS sunt pregătiţi pentru aplicarea acestor norme;

·         peronalul entităţilor care cunoaşte normele IFRS este (mai precis se consideră) pregătit pentru aplicarea IFRS-urilor.

În final, autorul a conchis că în general, firmele din România care utilizează IFRS consideră că într-adevăr sunt pregătite pentru aplicarea normelor IFRS şi înţeleg spiritul acestor norme, sub rezerva reprezentativităţii eşantionului la nivelul României.

Fekete Szilveszter

Fekete Szilveszter îşi propune în publicaţia ştiinţifică “Cercetare conceptuală şi empirică privind raportările financiare din România şi convergenţa şi conformitatea cu IFRS” să studieze şi să cuantifice dacă şi în ce măsură cei care aplică IFRS în România înţeleg conţinutul acestor norme.

Având că punct de plecare concluziile emise în literatura de specialitate internaţională privind necesitatea, impunerea şi aplicarea IFRS la nivelul altor ţări, Fekete îşi justifică demersul de realizare a unei cercetări privind percepţia firmelor privind introducerea şi mai ales aplicarea IFRS în România, în termeni de comparabilite şi mai ales noutate la nivelul ţării noastre.

Concluziile emise în literatura internaţională de specialitate şi enumerate de Fekete pot fi sintetizate astfel:

·         ţările în care protecţia creditorilor şi investitorilor este mai slabă sunt mai dispuse să implementeze IFRS, acestea fiind considerate un mijloc de îmbunătăţire a protejării acestora (Hope et al, 2006);

·         IFRS este o cerinţă, de asemenea, şi pentru ţările care au un sistem contabil dezvoltat, deoarece raportările financiare de înaltă calitate presupun nu numai transparenţa şi exhaustivitatea prezentărilor, ci şi comparabilitatea datelor financiar-contabile (Pownall şi Schipper, 1999);

·         profesia contabilă are nevoie de ghiduri de implementare şi alte materiale privind utilizarea standardelor şi se impune necesitatea de constituire a unui organ de reglementare a contabilităţii în Europa care să aibă că sarcină şi raportarea către IASB (Schipper, 2005);

·         criticile aduse IFRS sunt, mai ales, libertatea pe care aceste norme o acordă profesioniştilor contabili (IFRS fiind bazate pe principii) şi problemele conceptuale şi practice de evaluare şi recunoaştere a valorii juste (Dobler, 2008);

·         majoritatea directorilor financiari ale companiilor Europene listate la bursă (2000-2004) erau de acord cu introducerea IFRS că referenţial de raportare financiară în Europa, majoritatea firmelor fiind pregătite pentru aplicarea acestor norme (PWC, 2000,203,2004a,2004b);