· 44% dintre societăţi au contractat auditul financiar cu 12 luni înainte de termenul de raportare, 38% cu 6 luni înainte de acest termen şi doar în 12% din cazuri acesta a fost contractat cu doar 3 luni înainte;
· metoda de evaluare a elementelor de bilanţ la valoarea justă pe baza tratamentului alternativ, respectiv reevaluarea activelor imobilizate, este destul de puţin utilizată (exemplu : 8,82% în cazul imobilizărilor necorporale şi 38,24% în cazul imobilizărilor necorporale);
· tehnica estimărilor este folosită în special în : 68% din cazuri la determinarea provizioanelor, 59% din cazuri pentru determinarea deprecierii activelor şi a pierderilor de valoare, 47% din cazuri pentru evaluarea la valoarea justă. Se remarca faptul că tehnica estimărilor în determinarea duratelor de viaţa utilă ale activelor corporale şi necorporale nu este utilizată în peste 58% dintre entitaţile analizate. Principalele cauze invocate sunt utilizarea duratelor de viaţă permise din punct de vedere fiscal, dar şi lipsa specialistilor sau costurile prea ridicate generate de aceste estimări. Astfel, faptul că 9% dintre entitaţi au declarat că nu efectuează estimări implică extinderea analizei prvind tehnicile de evaluare utilizate de acestea.
58% dintre respondenţi apreciază că raportul cost-beneficiu justifică aplicarea IFRS, în timp ce peste 17% dintre respondenţi apreciază că raportul cost-beneficiu nu este justificat, acestia fiind reprezentaţi de companiile nationale cărora aplicarea IFRS le-a fost impusă de institutiile financiare creditoare în calitate de utilizatori ai raportărilor financiare.
