· - entitaţile economice române pot folosi excepţiile privind tratamentul retroactiv al grupurilor de companii, şi al activelor tangibile şi intangibile (de exemplu folosind valori reevaluate la o dată anterioara, pentru active tangibile).
Impactul acestor derogări şi opţiuni poate fi semnificativ şi pot persista pentru mulţi ani. În afară de această chestiune tehnică, comparabilitatea situaţiilor financiare poate fi afectată şi de inexistenţa unei interpretari comune a standardelor internaţionale bazate pe principii contabile generale (intenţia este să nu se multiplice regulile de implementare). În acest context, auditorii trebuie să işi exprime propria părere profesională, în ceea ce priveşte corecta implementare a acestor principii pentru o anumită situaţie, deşi mai trebuie tinut cont de un aspect aici: golurile lasate de standarde pentru contabilitatea creativă (se poate presupune că unele companii romaneşti vor încerca să folosească în propriul beneficiu unele standarde).
· - un avantaj în aplicarea standardelor internaţionale este că standardele IFRS permit ameliorarea calitaţii informaţiei manageriale interne, prin folosirea regulilor economice contabile.
Standardele IFRS sunt bazate pe un cadru conceptual care ignoră orice influenţa fiscală, şi în general, orice influentă a legilor. Aceste standarde nu dau nici o importanţă fiscalităţii şi regulilor pentru calcularea bazelor fiscale. În România, administraţia fiscală a fost mereu un participant în elaborarea şi publicarea regulilor contabile şi a insistat pe conectarea sistemului contabil la cel fiscal. Prin urmare, aplicarea referenţialului internaţional creează noi conflicte între regulile contabile şi fiscalitate, generând nesiguranţa printre companii. În aceste condiţii, administraţia fiscală româna este obligată să ia decizii în ceea ce priveşte regulile fiscale: este necesar să se menţina regulile actuale, sau ar trebui să se actualizeze şi adapteze regulile fiscale integrând noile reguli contabile?
· - standardele IAS/IFRS sunt elaborate la nivel internaţional (sub influenţa anglo-saxona). În consecinţa, implementarea acestui referenţial are nevoie de o puternică instruire printre specialiştii contabili în cadrul companiilor şi al profesorilor. Programele de training sunt necesare pentru că standardele IAS/IFRS sunt complexe şi în continua schimbare. Specialiştii estimeaza că sunt necesare cel puţin 180 ore pentru pregatirea unui director financiar. Expertii contabili şi auditorii trebuie să fie pregatiţi pentru schimbări profunde ce vor interveni în sistemele contabile ale entitaţilor economice. Activitaţile de training trebuie să fie centrul revoluţiei contabile, şi prin urmare, companiile române trebuie să investească în acest proces. În afara instruirii angajatilor, costul conversiei pentru mutarea la referentialul international ar trebui mărit de urmatoarele costuri adiţionale: consultanţa, asistenţa, costuri ale sistemului informatic.
· - majoritatea entitaţilor române implicate în acest proces, au început deja procedurile pentru adoptarea standardelor IFRS şi sunt optimiste în ceea ce priveste succesul proiectului de implementare. În interiorul acestor entitaţi este un director de proiect sau un responsabil de proiect şi o unitate de lucru a fost stabilită. În alte companii, a fost creată o agendă cu propuneri, cu utilizatori cheie pentru fiecare activitate. De exemplu, directorul financiar se ocupă cu standarde de la 1 la 7, plus standarde contabile manageriale 16-38, etc. Rolul fundamental al responsabilului de proiect este să obţină colaborarea tuturor partenerilor şi membrilor. Printre beneficiile deja mentionate, putem adăuga urmatoarele: auditarea sistemelor informatice şi auditarea situaţiilor financiare obligatorii.
